„Vulturul” de la Fondul Proprietatea se aşteaptă la o explozie a dobânzilor

Miliardarul american Paul Singer, care deţine peste 15% din Fondul Proprietatea, anticipează o prăbuşire a cotaţiilor în pieţele de bonduri. Aceasta ar urma să fie o criză mai mare decât cea din anul 2008.

Credeti ca pana la 31 decembrie 2016 urmeaza o noua criza economica mondiala?

  • Cu siguranta da, este inevitabila din cauza dezechilibrelor economice nerezolvate (0%, 0 Votes)
  • Nu, politicienii vor face totul pentru a evita o astfel de criza. (0%, 0 Votes)
  • Da, bogatasii vor declansa o noua criza economica pentru a se imbogati si mai mult pe seama saracilor (0%, 0 Votes)

Total Voters: 0

Loading ... Loading ...

Are o avere netă de 1,92 miliarde dolari care îl face să stea tot timpul de veghe. Magnatul Paul Singer, cu un ochi de „vultur” – aşa cum şi-a câştigat reputaţia în pieţele internaţionale pentru cum urmăreşte obţinerea de câştiguri din consumarea „cadavrelor” financiare rezultate din creditarea greşită – se uită cu îngrijorare la pieţele de bonduri. Aici el aşteaptă o prăbuşire încă şi mai mare decât cea din anii 2007-2008 pe Bursă şi în creditul ipotecar, care ar urma să arunce în aer dobânzile.

Dacă implozia imobiliară şi a pieţei subprime a fost marea oportunitate a vânzărilor în lipsă, poe segmentul obligaţiunilor vine cel mai tare trade din ultimii zeci de ani. El va surveni odată cu pulverizarea încrederii în banii de hârtie şi politicile riscante, de „extremism monetar”, ale băncilor centrale, avertizează în ultima sa scrisoare către investitori, preluată de Zero Hedge, Singer, care prin Manchester Securities Corp. controlează peste 15% din Fondul Proprietatea.

O politică extremă având consecinţe necunoscute

Bondurile au preţuri record peste tot în lume, iar dobânzile sunt la minime istorice. Cu toate acestea, băncile centrale continuă să le cumpere cu trilioanele de dolari nou-tipăriţi. Nu mai ţin cont că urgenţa a dispărut la şase ani şi jumătate de la căderea băncii americane de investiţii Lehman Brothers şi că ţările dezvoltate nu se mai află în colaps financiar sau în recesiune adâncă.

Băncile centrale insistă într-o politică extremă a banilor foarte ieftini, fără precendent, ale cărei efecte finale nu pot fi cunoscute. Presupunerea este că preţurile ridicate ale hârtiilor de valoare şi proprietăţilor imobiliare vor antrena optimism în mediul de afaceri şi, implicit crearea de locuri de muncă. Efectul este însă indirect şi politicile sunt mai degrabă ineficiente, atrage atenţia Singer.

Citeste stirea integral pe Capital.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *